Acțiunea de cucerire a Bucureștiului a început în dimineața zilei de 24 august 1944, când Luftwaffe a lansat atacuri aeriene asupra Palatului Regal și altor obiective din centrul orașului. În același timp, trupele germane din Pădurea Băneasa au deschis focul asupra militarilor români. Aceste trupe germane erau formate din aproximativ 1.500 – 2.000 de soldați, cu alți 4.000 concentrați în zona aerodromurilor Băneasa și Otopeni.
Prima confruntare între trupele germane și cele române a avut loc în zona podului Băneasa din București. Gruparea de luptă „Gerstenberg”, echipată cu tunuri antiaeriene de 20 și 88 mm, a fost oprită de rezistența fermă a două escadroane de cavalerie din Regimentul de Gardă Călare și Regimentul 4 Roșiori „Regina Maria”, sprijinite de un pluton de tancuri PzKpfw 38 din Regimentul 2 Care de Luptă. Germanii au suferit pierderi grele în încercarea lor de a intra în Capitală.
Îngrijorat de situație, Friessner a cerut unități de infanterie pentru întărirea forțelor germane din Muntenia. Comandantul Grupului de Armate „Ucraina de Sud” a trimis două companii de grenadieri germani la București, dislocați din Focșani. În același timp, Luftwaffe a bombardat neîncetat orașul, vizând centrele de conducere politice și militare din Capitala României.
Atacurile aviației germane au continuat pe tot parcursul zilei de 24 august. Bombardierele He-111 au lovit centrul Capitalei, iar avioanele de bombardament în picaj Ju-87 Stuka și bimotoarele Bf-110 au fost folosite în atacuri. Până seara, bombardamentele germane au provocat 89 de morți, 90 de răniți și au distrus sau avariat peste 200 de imobile, printre care Palatul Regal, Ateneul Român, Academia Română și alte clădiri importante.
Rezistența germană din București a fost în cele din urmă lichidată, iar atacurile aeriene au tensionat și mai mult situația din oraș. Chiar și cu intervenția Luftwaffe și sosirea de noi trupe, speranțele lui Gerstenberg au fost anulate.În sudul orașului, bateriile antiaeriene germane de la Măgurele și Progresul au încercat să intre în București, dar fără succes. În zona Otopeni-Băneasa, situația a rămas neschimbată în ciuda atacului executat. Personalul serviciilor militare germane din București nu a putut susține eforturile grupării de luptă „Gerstenberg”, fiind înconjurate și izolate de unitățile Comandamentului Militar al Capitalei.
În diferite zone ale orașului, germanii au organizat puncte de rezistență, dar au fost neutralizate în urma luptelor intense. Prizonieri germani au fost capturați de trupele române, iar aproximativ 5.450 de militari au fost arestați în doar două zile. Un alt pericol pentru gruparea de luptă „Gerstenberg” era unitatea de blindate condusă de generalul Gheorghe Rozin, care amenința flancul trupelor germane.
Parașutiștii români au intrat în acțiune pentru apărarea Bucureștiului, având un rol crucial în respingerea forțelor germane din zona Băneasa – Pipera – Herăstrău. Aceștia au demonstrat abilități de trupe speciale și au contribuit la apărarea Capitalei. Detașamentul Operativ „Căpitan Mihai Țanțu” s-a alăturat ulterior luptei, având misiunea de a cuceri anumite zone strategice din oraș.
București-Ploiești.
O subunitate de parașutiști români a primit „botezul focului” la 24 august 1944. Încă din seara de 23 august 1944, Detașamentul Operativ „Căpitan Mihai Țanțu” a fost pus în stare de alarmă și s-a dispus intrarea lui în dispozitiv pe aerodromurile Băneasa și Boteni, cu misiunea de a întări paza acestora și a nu permite niciunui avion german să decoleze sau să aterizeze. În dimineața de 24 august, parașutiștii din acest detașament (mai puțin plutoanele intrate deja în dispozitiv) s-au deplasat la aerodromul Pipera, intrând în subordinea comandorului aviator Marin T. Anton. Plutonul cu misiuni speciale, comandat de căpitanul parașutist Mihai Țanțu, întărit cu patru aruncătoare Brandt și cu o grupă de mitraliere sub comanda locotenentului parașutist Vasile Stancu, s-a deplasat la aerodromul Băneasa pentru scoaterea din încercuire a plutonului sublocotenentului Petre Gica. În drum spre obiectiv, a neutralizat forțele inamice instalate în clădirile cluburilor nautice de pe malul nordic al lacului Herăstrău și a reușit să iasă dintr-o încercuire, îndeplinindu-și misiunea.
La 25 august, Gerstenberg a reluat ofensiva asupra Bucureștiului și, printr-o acțiune mai bine organizată și mai bine condusă, trupele germane au reușit să străpungă de la primul asalt linia de apărare română, dar înaintarea lor a fost oprită la nord de Arcul de Triumf. La ora 12.30, printr-o radiotelegramă transmisă OKW-ului, Gerstenberg recunoștea că „situația în București este foarte gravă. Ne aflăm, doar cu forțe insuficiente, la marginea de nord a Bucureștilor, în linie cu aeroportul Băneasa (3 km sud-est de Mogoșoaia) și până la marginea de nord a aeroportului Otopeni”.
Situația grupării de luptă „Gerstenberg” a devenit critică odată cu intrarea în luptă a unității de blindate a generalului Rozin, care amenința flancul stâng al forțelor germane din nordul Capitalei. Pentru a contracara acțiunea forțelor române, „Comandamentul Zonei Sud-Est” a făcut eforturi pentru a trimite de urgență în țara noastră subunități din Regimentul 4 „Brandenburg” concentrate pe aerodromul de la Kovin, lângă Belgrad. Dar din cauza dificultăților de ordin tehnic, la Otopeni au ajuns până în după-amiaza de 25 august doar 60 de parașutiști, care, în ciuda experienței lor de luptă, nu au mai putut împiedica eșecul acțiunii germane.
Atitudinea agresivă a trupelor germane și puternicele bombardamente executate de Luftwaffe asupra Bucureștiului au determinat guvernul român să declare război Germaniei în aceeași zi. Prin urmare, unitățile Comandamentului Militar al Capitalei au trecut la contraatac, simultan cu blindatele generalului Rozin, forțându-i pe germani să se retragă și să piardă controlul aerodromurilor Băneasa și Pipera. Rămase doar cu un singur aerodrom pe care se mai puteau aproviziona pe calea aerului – Otopeni –, situația trupelor generalului Gerstenberg s-a înrăutățit și mai mult după ce, la primele ore ale serii, compania căpitanului Mucha a reușit să intercepteze Șoseaua București – Ploiești la km 19, pierzând astfel legătura tactică cu restul unităților germane de pe Valea Prahovei. În același timp, Detașamentul „Colonel Niculescu” a dus lupte grele în satul Odăile, pentru a-i alunga pe germani.
În luptele din 25 august, s-au remarcat din nou subunitățile de parașutiști români, care au reușit să obțină rezultate notabile împotriva trupelor germane. Astfel, plutonul cu misiuni speciale, comandat de căpitanul Mihai Țanțu, a reușit să curețe către orele prânzului orice rezistență germană din satul și aerodromul Băneasa, cu excepția barăcilor germane. Spre seară, acesta a cucerit aproape în întregime sudul aerodromului. În același timp, au sosit pe aerodromul Pipera.
Efectivele Batalionului de Parașutiști și celelalte trupe aflate la Curtea de Argeș s-au unit pentru a forma Detașamentul „Căpitan-comandor Teodor Dobre”. Acesta era compus din Compania 8 Parașutiști, Compania 9 Parașutiști, Compania 10 Armament Greu, o companie de elevi din Centrul de Instrucție al Aeronauticii, două blindate și o secție de tunuri antiaeriene ușoare.
În timp ce se desfășurau luptele terestre, avioanele germane au continuat să bombardeze Bucureștiul pe parcursul zilei de 25 august. Au fost efectuate mai multe atacuri, lovind centrul orașului, gara Filaret, triajul Chitila, aerodromurile Pipera și Băneasa. Bombardamentele au provocat pierderi de vieți omenești, răniți și distrugeri materiale în oraș.
Piloții români au intervenit pentru a apăra Capitala în acea zi. Locotenentul av. Ion Dobran din Grupul 9 Vânătoare a relatat că au reușit să doboare mai multe avioane inamice care atacau Bucureștiul. În ciuda dificultăților, piloții români au reușit să contracareze atacurile inamice și să apere orașul.
În aceeași zi, alte șase aparate inamice au fost doborâte de piloții din Grupurile 7 și 2 Vânătoare în zona Otopeni-Pipera. Atacurile aeriene au continuat și în noaptea de 25 spre 26 august, când au fost provocate alte distrugeri în diferite zone ale orașului.
Evenimentele descrise fac parte din luptele pentru apărarea Bucureștiului în perioada 24-27 august 1944. Aceste momente au fost extrem de importante în istoria României și au demonstrat curajul și determinarea piloților români în fața atacurilor inamice.
