Mona Lisa, capodopera renascentistă a lui Leonardo da Vinci, a fascinat și intrigat spectatorii de secole, nu doar prin misterul privirii sale enigmatice, ci și prin trăsăturile sale faciale distincte. Oamenii de știință și specialiștii în domeniul sănătății au început să analizeze detaliile chipului său, încercând să descifreze posibilele afecțiuni care ar putea fi reflectate în expresiile sale. Această explorare științifică a adus în prim-plan o serie de teorii și interpretări, oferind o nouă dimensiune discuției despre această figură iconică și despre mesajul subtil pe care îl transmite prin trăsăturile sale.
Mona Lisa este, fără îndoială, cea mai cunoscută pictură din toate timpurile. Pe baza detaliilor de pe chipul personajului, medicii au identificat și unele semne de boală. Dr. Mandeep Mehra din Boston a analizat chipul Mona Lisei din punct de vedere medical. „Dacă vă uitați cu atenție, puteți observa că nu are sprâncene”, a declarat el. Medicul a mai observat că Mona Lisa își pierdea părul, că avea o leziune lângă ochiul stâng, dar și că avea gâtul și mâinile umflate – toate semne că tiroida nu-i funcționa corespunzător. Potrivit Dr. Mandeep Mehra, Mona Lisa ar fi suferit de hipotiroidism.
Dr. Adrian Copcea, medic primar diabet, nutriție, boli metabolice, a analizat, la rândul său, chipul Mona Lisei pe site-ul său. Iată ce spune medicul: Zâmbetul și paralizia Bell. Primul aspect care frapează la Mona Lisa e expresia. Melancolică, tristă, cu un surâs discret. Surâsul în sine e unul din primele elemente asupra cărora au existat ipoteze medicale. Unii interpretează poziția și asimetria buzelor drept paralizie facială stângă, așa numita paralizie Bell (paralizia nervului facial, nervul VII). Un argument în favoarea ipotezei este frecvența mai mare a acestei paralizii (adesea tranzitorii) în perioada de după o naștere. Alte ipoteze se referă la ascunderea dinților din diferite motive: înnegrirea ca urmare a unui tratament cu mercur împotriva sifilisului sau o alterare structurală prin edentație sau bruxism (scrâșnirea dinților în somn).
Poziția mâinilor și sarcina. Ipotezele majore sunt că Gioconda fie născuse de curând fie că era însărcinată la momentul portretului. Există argumente și pentru ipoteza din urmă, Leonardo da Vinci era într-o perioadă de studii anatomice și reprezentări grafice din sfera embriologiei. Detaliul sarcinii recente devine important prin prisma ipotezei cu care am început articolul: o decompensare tiroidiană postpartum (după naștere).
Semnele hipotiroidismului. Recentul articol semnat în Mayo Clnic Proceedings de medicul Mandreep R. Mehra și Hilary Campbell formulează o interpretare “abruptă”: Mona Lisa avea un hipotiroidism datorat unei tiroidite postpartum, accentuată de condițiile de viață din timpul Renașterii. Absența sprâncenelor, părul subțire și friabil (vizibil sub forma șuvițelor și sub văl) și culoarea pielii ar fi astfel de indicii. În plus unii pot interpreta contururile gâtului drept indicii ale unei tiroide mărite de volum (medical numită gușă). În raport cu culoarea galbenă a pielii există, în primul rând, o ipoteză a celor 500 de ani ce au trecut peste tablou și au întunecat imaginea, dar există și ipoteza medicală a deficitului de vitamina A din hipotiroidism. În hipotiroidism există o insuficiență conversie hepatică a carotenoizilor în vitamina A activă, carotenul depunându-se în piele și dând o colorație galbenă. Inserția retrasă a părului (fruntea lată), absen