Prima cafenea din București a fost înființată în anul 1667 de către un turc numit Haime, care era ostaș în corpul temut al ienicerilor, în apropierea viitorului Han Șerban-Vodă.
Dovada aprecierii acestei băuturi delicioase este înregistrată în condica vistieriei lui Constantin Brâncoveanu, unde se menționează că la 7 iulie 1696, în cămara domnului, au fost aduse aproximativ 19 kg de cafea de la Ianachi clucer, alături de alte bucate. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, exista chiar un vel-cafegiul domnesc, care era responsabil cu cafeaua domnitorului.
În secolul al XVIII-lea, cafenelele din București erau o replică fidelă a celor turcești, fiind amplasate în special în apropierea Podului Beilicului (azi Calea Șerban-Vodă), prin care intrau negustorii și soldații otomani în oraș. Un regulament din 1782 interzicea discuțiile politice în cafenelele bucureștene, sugerând că aceste localuri puteau fi folosite pentru planificarea acțiunilor subversive împotriva autorității.
În secolul al XIX-lea, în București, exista o coabitare între cafenelele considerate “europene”, care ofereau un spațiu generos, mese și scaune bine întreținute, oglinzi și chiar mese de biliard, și cele “turcești”, “înnegrite de fumul ce, neîntrerupt, ieșea din sutele de lulele pe care le vezi în mâna mușteriilor ce stau toată ziua, ca niște automate, pe băncile cele unsuroase”.
Una dintre aceste cafenele “europene” era cafeneaua “Fialkowski”, fondată de polonezul românizat cu același nume în apropierea Pieței Teatrului Național. Aici se întâlneau personalități precum Ion Luca Caragiale, Duiliu Zamfirescu, Alexandru Xenopol, George Sion și Matei Millo pentru o ceașcă de cafea.
Alte cafenele celebre erau: cafeneaua din imobilul Oteteleșanu; cafeneaua Capșa, locul de întâlnire al protipendadei Bucureștilor; cafeneaua Boulevard din hotelul cu același nume; negustorii și oamenii de afaceri se întâlneau la cafeneaua Schreiber de pe Lipscani, Național de pe strada Doamnei, Bristol de pe strada Academiei, Colaro etc. Perioada de glorie a cafenelelor bucureștene a fost până la izbucnirea Primului Război Mondial.