Maria Mareşal Antonescu, soţia Conducătorului şi preşedinta Consiliului de Patronaj, e o vedetă a anilor 1941-1944. E chiar şi o atotputernică, dacă ne gîndim la influenţa discretă, dar fatală, a nevestelor asupra bărbaţilor ajunşi şefi.
La ancheta din 18 aprilie 1946, Avram Bunaciu o pune să relateze ce-a făcut după 23 august 1944. Din relatarea din celulă, a Mariei Mareşal Antonescu, abia întoarsă în România, ca şi soţul, din Rusia, rezultă că o săptămînă a rămas la Snagov, unde locuise cu Mareşalul. Fără lumină, fără electricitate.
Cum nu se mai putea sta în astfel de condiţii, ofiţerii „de la cabinetul lui bărbatul meu” o sfătuiesc să meargă la Herculane. Pleacă cu automobilul din Bucureşti, dar, la Herculane, comandantul jandarmilor îi spune că-i imposibil să treacă spre Orşova. De aici începe calvarul celui căzut de la putere, genial descris de Shakespeare în Regele Lear. Povesteşte Maria Mareşal Antonescu:
„Am ajuns la Tg. Jiu şi nu ştiam unde să mă duc. Secretara mea, d-na Negulescu, a zis să mă duc să văd poate ne primeşte d-na Iunian. Ea m-a primit. A fost foarte gentilă. M-a primit în casă. Cum m-am dus acolo, am căzut bolnavă şi a chemat doctorul.
După o săptămînă, dl prefect mi-a trimis vorbă că trebuie să părăsesc Tg. Jiul şi să plec în altă parte. Să mă duc la ţară. Unde să mă duc, cînd nu cunoşteam pe nimeni? Doamna Iunian a zis: «Eu am o cunoştinţă». Prefectul a zis că este la Roşia o proprietate unde m-aş putea duce. Acolo, într-o rîpă, era o casă, de unde au ieşit două doamne, care mi-au spus că nu mă pot primi: «Doamnă, avem copii, suntem zece persoane, este imposibil să vă primim».
Am plecat la Negoeşti. Doamna Staicu a fost foarte surprinsă şi, după o săptămînă, au venit un colonel rus şi un ofiţer de jandarmi, care m-au arestat. De acolo, m-au dus la Tg. Jiu, la Haţeg; apoi la Ştefăneşti am stat zece zile, după aceea la Dobreşti am stat două zile; m-au dus apoi aici, în Bucureşti, în Aleea Zoe, o săptămînă; apoi în str. Mussolini, două luni; apoi în str. General Manu, 4 luni. La 18 martie 1945, am plecat în Uniunea Sovietică. Am plecat cu doamna sîrbă, care era închisă”.
Foto sus: Maria Antonescu, soția Mareșalului Ion Antonescu, în presa din epocă (© cristoiublog.ro)
Mai multe pentru tine…
