Recesiunea economică a debutat în SUA în anul 1929, odată cu prăbușirea piețelor bursiere, și s-a răspândit apoi la nivel global, fiind asociată cu declanșarea unui nou război mondial din cauza mișcărilor extremiste.
România Mare a fost puternic afectată de Marea Criză Economică, cu fabrici închise, șomaj în creștere, salarii mici sau neplătite. Statul se confrunta cu dificultăți în a-și plăti angajații, iar situația era descrisă în mod detaliat în cărțile de istorie contemporană din perioada 1929-1939.
În ciuda dificultăților, România a început să se transforme în acea perioadă, cu o creștere a numărului de mașini înregistrate în țară. De la 15.895 de mașini în 1926, numărul a crescut la 41.180 în 1938, reflectând o motorizare în creștere a societății și economiei românești.
Automobilele au devenit simboluri ale succesului în viață pentru români, iar numărul acestora a crescut semnificativ în perioada menționată. De la 11.308 la 25.350 de mașini, românii au acumulat capital și și-au putut satisface dorința de a deține mașini de lux americane sau englezești.
Pe lângă mașini, era nevoie și de autobuze pentru a satisface nevoile comunităților. Investițiile în acest domeniu au dus la o creștere de patru ori a numărului de autobuze, de la 666 în 1926 la 2.687 în 1938, facilitând transportul în comun.
Extinderea pieței interne a dus la creșterea cererii de camioane de diferite dimensiuni. Numărul acestora a crescut de la 2.942 în 1926 la 6.900 în 1930, ajungând la 7.670 în 1938. De asemenea, au fost introduse 326 de autocisterne pentru transportul combustibilului.
Economia României a continuat să funcționeze în ciuda crizei, iar țara s-a modernizat rapid, investind în infrastructură, drumuri și poduri. Cu toate acestea, mai era nevoie de eforturi pentru a completa transformarea într-o economie motorizată, ieșind din era calului.