Cu gura larg deschisă, blocată pentru eternitate în ceea ce pare a fi un țipăt, o veche mumie egipteană a iscat curiozitatea arheologilor care au găsit-o în 1935 într-un mormânt de lângă Luxor. Fascinați de mumia de 3500 de ani pe care au numit-o „femeia care țipă”, oamenii de știință au folosit recent scanări computer tomograf pentru a afla detalii despre morfologia mumiei, în ce stare era persoana care a decedat, starea de conservare a mumiei. De asemenea, folosind alte tehnici avansate, ei au „disecat virtual” mumia pentru a afla ce i-a provocat uimitoarea expresie facială.
Descoperirile publicate vineri în jurnalul Frontiers in Medicine arată că femeia avea 48 de ani când a murit, pe baza analizei unei articulații de pelvis care se modifică odată cu vârsta. De asemenea, s-au făcut descoperiri privind procedura de mumificare în cazul ei. Corpul ei a fost îmbălsămat cu tămâie și rășină de ienupăr, care erau scumpe aduse de departe.
Sahar Saleem nu a găsit nicio incizie pe corp, creierul, diafragma, inima, plămânii, ficatul, splina, rinichii și intestinele fiind încă prezente, ceea ce era neobișnuit la vremea respectivă și contrazice metoda clasică de mumificare, care consta în îndepărtarea tuturor acestor organe, cu excepția inimii.
Cercetătorii au descoperit că femeia avea 1,54 metri înălțime și suferea de artrită ușoară la coloana vertebrală. Femeia nu avea câțiva dinți, au mai descoperit cercetătorii. Studiul nu a putut determina cauza exactă a morții.
„Aici arătăm că a fost îmbălsămată cu produse importate”, a spus Saleem într-un comunicat de presă. „Acest lucru, precum și aspectul bine conservat al mumiei, contrazice credința tradițională conform căreia eșecul de a îndepărta organele interioare presupune o mumificare slabă.”, a adăugat ea.
„Expresia facială țipătoare” a mumiei ar putea fi interpretată ca o formă rară de rigidizare musculară asociată cu morți violente, ceea ce sugerează că femeia a murit țipând de agonie sau durere, potrivit studiului. Este posibil, au sugerat autorii studiului, ca ea să fi fost mumificată în decurs de 18 până la 36 de ore de la moarte înainte ca corpul ei să se relaxeze sau să se descompună, păstrându-și astfel poziția gurii deschise la moarte.