În perioada finală a regimului Ceaușescu, a apărut și s-a dezvoltat un curent cultural numit Protocronism. Adepții acestuia încercau să demonstreze că românii erau precursorii a numeroase descoperiri științifice epocale, dar și a numeroase momente culturale deosebite. Conform lor, tot ceea ce face viața mai frumoasă a încolțit pe pământ românesc.
Nu există dovezi convingătoare pentru a susține ideea unui protocronism românesc în poezie sau în zborul intergalactic. Cu toate acestea, în ceea ce privește hoții de buzunare, suntem cu siguranță protocroniști.
Un reportaj din Ilustrațiunea Română din 18 ianuarie 1939 prezintă povestea lui Ilie Ciolac, profesorul hoților de buzunare. În Bucureștii interbelici exista nu doar hoți de buzunare, ci și o școală dedicată învățării acestei meserii cu măiestrie.
Reportajul începe la Cafeneaua Verde, situată în locul fostelor hale din Piața 8 iunie, unde hoții de buzunare află că Ilie Ciolac, profesorul lor, a murit de tuberculoză la infirmeria închisorii Văcărești. Elevii săi se numeau Foamelungă, Ilie cel Bun, Elena Mihăilescu-Foanfă, Aron Pincaș-Americanul, Gavrilescu Autobuz, Saraga-Cuțit.
Ilie Ciolac a înființat școala în casa sa din Vitan, având 10 elevi și o durată de 4 ani. Întreținerea era asigurată de bandele de hoți de buzunare, iar pentru cursuri, Ilie Ciolac primea un procent din furturile comise de elevii săi pe toată durata vieții.
Hoții de buzunare acționau în trio, cu Pontagiul care identifica și indica victima, Huiduma care distrăgea atenția victimei și Trăgătorul care fura portofelul și îl dădea Pontagiului. Aceștia urmau o școală de patru ani pentru a-și perfecționa abilitățile.
Pentru a trece examenul final, elevul trebuia să fure portofelul ascuns într-un buzunar secret al unui manechin fără să producă zgomot. Ilie Ciolac a încercat să fure un portofel din buzunarul unui călător în autobuz pentru a verifica abilitățile elevilor săi, dar a fost prins și condamnat.
Dus la închisoarea Văcărești în 1938, Ilie Ciolac a murit de trichineloza în 1939.
