Simbolul
lumii capitaliste era un arhipelag dezvoltat industrial și care era
obligat să trăiască din importul de materii prime și exportul de
produse prelucrate superior și din mașini. Teoretic, ar fi trebuit
să existe relații bune între cele două state cu economii
complementare.
În
anul 1933, au
fost exportate din porturile românești în anul zis de criză
economică bunuri în valoare de 2,181 miliarde de lei, petrolul
valorând peste 1,6 miliarde de lei. Suma era completată de către
cereale, agricultura insulară neputând satisface nevoile
locuitorilor din mediul urban. Marea Britanie era legată strâns de
imperiul colonial și nu prea era interesată de mărfurile
românești.
Autoritățile
de la București și patronii români au fost interesați de
produsele industriale englezești, dar acestea erau oferite la
prețuri foarte mari. Numai 50.181 t de mărfuri erau prețuite la
peste 1,74 miliarde de lei. Au fost cumpărate și mai multe bunuri
coloniale de lux pentru elitele românești și astfel au fost
cheltuite sume ce ajungeau la 1.912 t și peste 50 milioane de lei. A
crescut cererea de fier și au sosit 7.681 t, calitatea metalului
britanic fiind legendară deja. Au fost obținute 349 t de
autovehicule, o creștere deosebită de la cele 226 t din anul
precedent.
Colaborarea
cu Londra era prețioasă deoarece se reușea obținerea unui surplus
de valută forte pentru redresarea finanțelor și plata datoriei
externe. Ar fi fost bine dacă exporturile ar fi fost de produse
prelucrate superior și cu valoare adăugată mare, dar industria
făcea pași destul de lenți în raport cu pretențiile clienților
britanici, cei ce cereau calitate la prețuri cât mai mici.
Stăpâneau prea bine arta negocierilor din poziție de forță și
profitau de nevoia de valută forte a statelor mici pentru a scoate
venituri mari.
O fi fost Marea Criză Economică, dar afacerile
mergeau ca unse pentru cei ce aveau resurse. Patronii nu erau
interesați să facă vreun bine sistemului economic și social
mondial, ci să acumuleze avere în timp cât mai scurt și capitalul
să circule rapid în vedere strângerii de noi bogății.
Marea
Criză Economică a fost o perioadă de avânt economic și cei
pricepuți în domeniul contractelor au reușit să se afirme și să
prospere. S-a întâmplat la fel cu cei care au venit cu idei noi și
au investit în domeniile interesante pentru piața mondială.
Mașinile de orice tip se căutau atunci când aduceau ceva
revoluționar și, din păcate, domeniul militar era plin de oferte
mortal de atrăgătoare.
Foto
sus: Constanţa. Portul de petrol, în perioada interbelică (©
iMAGO Romaniae)
Mai multe pentru tine…
