Marea
Britanie era o putere economică în plin proces de căutare de
materii prime ieftine și de piețe pentru plasarea mărfurilor
industriale. Oamenii de afaceri și autoritățile nu puteau să
doarmă cu gândul la pierderea unor debușee comerciale, concurența
pe piața globală fiind din ce în ce mai înverșunată.
Colaborarea din timpul primei conflagrații mondiale a dus la o
dezvoltare a schimburilor de mărfuri pe o piață unde se puteau
face tranzacții cu valută forte, marfă ce nu era niciodată
suficientă pe plaiurile carpatine în raport cu datoriile statului
și cu proiectele autorităților. Ambele părți aveau bunuri care
erau interesante pentru celălalt partener, dar patronii englezi erau
greu de mulțumit în ceea ce privește calitatea mărfurilor și
cele britanice aveau prețul cam ridicat și se prefera înlocuirea
lor cu cele de pe alte piețe.
Marea Britanie era un stat industrializat și avea nevoie de cereale și
197.929 t au pornit spre arhipelag în anul 1931. Mult mai interesant
era petrolul și 973.213 t au fost achiziționate pentru a satisface
cererea în creștere a motoarelor ce făceau trecerea de la
combustibil solid la cel lichid. Era o decizie impusă de evoluția
tehnică, dar țițeiul nu se găsea în adâncurile teritoriilor
englezești. Vapoarele de mari dimensiuni ale marinei militare sau
navele comerciale consumau deosebit de multă păcură și rezervoare
gigantice erau construite pentru orice eventualitate. Chiar dacă
Anglia era deficitară la capitolul lemn, numai 4.450 t de mărfuri
au fost plasate pe piața unde se căuta lux și calitate.
Mult
mai interesante erau produsele asamblate în Anglia și care erau
necesare în procesul de industrializare a României, o problemă
legată de colaborare fiind diferența dintre sistemele de măsuri,
ceea ce complica în mod deosebit utilizarea mașinilor englezești.
Totuși, au fost aduse 1.306 tone de aparate și motoare necesare în
fabrici și 220 t de autovehicule, cam puține în raport cu ceea ce
ar fi fost necesar în țară.
Erau importate 6.400 t de materiale
textile pentru o industrie românească în plin avânt. Fabricile
locale începeau să limiteze importurile de textile finite și
scumpe. Cele 3.037 t de produse chimice și medicamente au contribuit
la o mai bună stare de sănătate a populației, dar erau cam puține
în raport cu cererea și cu necesitățile populației. Luxul în
România începea să fie o adevărată povară pentru balanța
comercială și numai 826 tone de fructe și produse coloniale au
costat 41,5 milioane de lei.
Potențialul
economic al ambelor state n-a fost valorificat în acest an zis al
Marei Crize Economice, dar partea română a reușit să realizeze
o balanță comercială excedentară și intrările de lire sterline
în economie erau potrivite pentru dezvoltarea afacerilor și a
statului. Partea română a cumpărat bunuri cu o valoare de 1,3
miliarde de lei și a realizat exporturi de 2,245 miliarde, ceea ce
era bine din punct de vedere financiar. Din păcate, mărfurile
românești erau în continuare livrate neprelucrate sau prea puțin
industrializate, ceea ce menținea un preț scăzut pe tonă.
Petrolul și cerealele rămâneau bunurile de bază pentru comerțul
cu Londra.
Foto
sus: Londra în perioada interbelică (© delcampe.net)
Mai multe pentru tine…
