Recesiunea din SUA din 1929 a avut consecințe devastatoare la nivel mondial, iar orașele dependente de industria grea au fost puternic afectate. Activitatea în construcții a încetat, iar situația a devenit din ce în ce mai gravă, culminând cu un nou conflict mondial, mai devastator decât primul.
Datele anuarului statistic din România din 1936 arată că producția de oțel a crescut constant în perioada de recesiune. Cantități mari de oțel au fost livrate și utilizate în construcția de mașini și imobile. Fierul și fonta au fost folosite în acoperirea caselor și în sistemele de încălzire.
Prețurile oțelului au rămas relativ constante în timpul recesiunii, iar patronii din domeniul construcțiilor de mașini au beneficiat de prețuri avantajoase pentru materia primă. Suma încasată de aceștia a crescut semnificativ odată cu creșterea cererii din industria prelucrătoare.
România Mare a trecut printr-un proces rapid de industrializare, trecând de la utilizarea lemnului la cea a pietrei și a metalului. Cu toate acestea, producția a fost afectată de orientarea către fabricile de armament, iar autoritățile și patronii au importat utilaje noi pentru obținerea de aliaje superioare și mașini performante.